Fumez de vreo trei luni...asa mai mult. Ma intreb daca iti trebuie vreun motiv sa fumezi. De fapt, stiu sigur ca da. La inceput, fumam de la prietena mea. Cate un fum, doua, trei...pana mi-am cumparat primul pachet, Vogue. Subtiri, ademenitoare si cu un fum care-ti dadea impresia ca te vindeca de ceva incurabil, de un dor necunoscut poate, in prima instanta. Ma gandeam intr-o zi ca tigarile sunt naspa. Au un gust aiurea si ciudat. Chiar sunt naspa, Doamne! E ca atunci gand ma obliga mama sa gatesc peste...detest mirosul de peste crud...si, da, fumez de nevoie, nu pentru ca-mi place. Am observat, totusi, in seara asta, ca imi place ultimul fum. Cand trag ultimul fum e ca si cum as scapa de ceva apasator, simt filtrul cum se scurge printre degete. Daca as putea sa fumez doar sfarsitul unei tigari si sa traiesc doar inceputul lucrurilor, doar inceputul...
miercuri, 2 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
de acord cu tine, dar continutul e toata treaba. fara el, nici inceputul, nici sfarsitul, nu ar avea nici un sens. cum ar arata un om doar cu cap si picioare?
Ai dreptate, dar nu e comparatie. Aici continutul e nociv, de la inceput pana la sfarsit, dar imi place sentimentul de sfarsire. Ca atunci cand ai de dus la capat ceva neplacut si reusesti sa-l convertesti in ceva ciudat...aproape placut.
stii ce cred eu despre tigari? doar in mintea noastra se produce convertirea. intr-o seara mi-am luat un pachet de tigari, hotarata fiind sa ma apuc de fumat. am fumat o tigara si mi-am dat seama ca nu inseamna nimic faptul ca drag fum in mine. si de atunci nu am mai fumat. si nici nu mai vreau. mi-am dat seama ca nu are sens. totul e doar in mintea noastra. atat. de fapt, e o mare pacaleala. in care fumatorii sunt cei pacaliti.de ei insisi.trist, dar adevarat.
Trimiteți un comentariu