Saruta-mi parul si taci!

Scriu...versuri. Nu stiu daca ma pricep. Imi place Stanescu. Imi "dezleg" imaginatia cand ma indragostesc. Nu se intampla des, dar e o stare durabila. Cel mai mult, am fost indragostita 4 ani. De obicei, ma indragostesc de mare, munte, visuri imposibile si de persoane cu care nu pot fi niciodata. (Ma bucur ca pe mica mea lista nu este nici un tip, student la teologie catolica;)). Anul trecut am intalnit pe cineva socant de interesant si am reinceput sa scriu. Prin "Saruta-mi parul si taci!", am creat un cadru ipotetic, pentru ce s-ar fi putut intampla. Imi lipseste tipul asta inalt cu parul lung, dar sper sa ma reindragostesc, curand, si sper sa nu fie cineva din Trappani;)). n. r. Sicilia.

Nu stiu ce esti.
Te-ai prins de gand
Ca nisipul de glezne,
Vara.
Gustam unul din celalalt,
Apa ne-a sarat pe amandoi.
Ne scurgem din mare
Pe scarile albe de timp.
Saruta-mi parul si taci!
Mi-ajunge...
Zdrobeste tot cu buza ta de jos,
Si timp, si oameni.
Ucide-ma, dar ia-ma!
Nu ma lasa sa fiu a altcuiva.