Ce daca ploua? Imi place ploaia, o idolatrizez chiar. Numai ca azi am vrut sa merg acasa cu autobuzul, ca sa nu ma imbolnavesc iar. Dupa o runda de cumparaturi la Fidelio, m-am urcat in 41, dupa ce l-am asteptat 20 de minute. Mi-am lasat doar 15 mii, exact cat pentru bilet, restul banilor au ramas la supermarket. Un cinci mii, vreo cateva monede de zece bani si altele de cinci bani. I-am dat soferului si nu stiu daca a observat sau nu, dar o moneda de cinci bani i-a cazut la picioare. Asa, cinci...zece..."domnisoara aveti numai paispe mii cinsute". Pai da, restul sunt pe jos. "Ce ma intereseaza domnisoara? da-mi cinci bani!" Autobuzul aproape ca pleca si soferul mi-a dat banii inapoi. Nu stiu cum sa reactionez in situatii de genul asta. Ma uitam nedumerita..totusi, cei cinci bani existau la picioarele domnului sofer "exagerat de amabil" care nu s-a sinchisit sa se aplece cativa centimetri. M-am enervat. Am coborat in graba si am plecat pe jos. Mi-a ramas gandul la cei cinci bani. Pe drum am intalnit o cersetoare care-si tinea mana intinsa in sus, ciudat, ca si cum ar fi prins stropii de ploaie. I-am dat ei. Ce sa fac eu cu "paispe mii cinsute"?
Leia Mais…miercuri, 23 aprilie 2008
duminică, 20 aprilie 2008
Intre cariera aleasa si cariera visata sta facultatea
Am scris reportajul strict obiectiv, in maniera jurnalistica, ca sa ii demonstrez lui Vlad..."Visul", ca a fost un demers jurnalistic...la inceput. Daca as fi fost subiectiva, as fi scris altfel, mai artistic, mai profund, mai putin superficial...asta mi-a iesit.
Vlad Visu este student in anul al doilea la Facultatea de Informatica. Are ca hobby muzica si chiar daca nu o pune pe primul loc, isi exploateaza talentul cantand la programul de karaoke unde a fost prezentator timp de doi ani. Dupa ce va termina facultatea, Vlad spera sa aiba si o cariera in muzica.
Ambii parinti ai lui Vlad sunt ingineri si de aceea, dorind sa pastreze traditia familiei, primul semestru din anul intai l-a terminat la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor (FEAA). "Aveam senzatia ca FEAA e ca un cazan care aduna toti tinerii care nu stiu ce vor, si m-am convins ca asa este. Verisoara mea este stundenta la informatica, mi-a povestit cum este si mi-a placut. Dupa primul semestru, m-am transferat si acum ma simt bine". Chiar daca parintii au fost nemultumiti de alegerea lui Vlad, pentru ca ar fi dorit sa aiba o cariera asemanatoare cu a lor, l-au sustinut. Muzica a ramas pe locul doi, insa majoritatea serilor le petrece in cluburile unde se organizeaza karaoke. Ii place Elvis Presley si Frank Sinatra la fel de mult ca Daminen Rice si Red Hot Chili Peppers, si nu ezita sa le cante melodiile cu o dedicatie aparte. "In nici un caz nu m-am gandit sa aleg Conservatorul, pentru ca am vrut ca muzica sa fie doar un hobby. Tatal meu a cantat in tinerete si mi-a spus ca nu am o voce suficient de buna ca sa devin cantaret". Cand nu canta, Vlad se dedica facultatii si lumii virtuale. Si-a creat un blog, unde isi exerseaza un altfel de talent, scrisul, prin care isi exprima gandurile si conceptiile. Ar vrea sa lucreze in radio, pentru ca ii place sa comunice si sa cunoasca oameni. "Chiar imi place ce fac si ma simt bine. Petrec mult timp in fata Pc-ului, uneori navigand aiurea. Dupa muzica, al doilea hobby este sa cunosc oameni, cat mai multi, si sa ii descopar. Eu sunt o fire deschisa si ma astept la celasi lucru din partea celor cu care vorbesc."
"Nu as putea trai numai din muzica"
Scopul principal al lui Vlad este sa se realizeze pe plan profesional. S-a gandit sa-si intemeieze si o trupa, dar este dificil si trebuie mult timp. "Daca as avea un job stabil, cum au majoritatea cantaretilor, din care sa ma pot intretine, as vrea o cariera in muzica, dar nu as putea trai numai din muzica". Accepta cu ingaduire, melodiile care nu folosesc eufemisme in locul unui limbaj "fara perdea", dar ia in seama limitele exprimarii. "Sunt de acord ca trebuie sa te exprimi liber si sa fii cat mai original. Daca as avea o trupa, probabil ca as folosi un astfel de limbaj, dar in limita bunului simt". Desi nu canta la nici un instrument, Vlad compune din mers, insa se cam sfieste sa isi ea "pseudo-compozitiile" in seama. " Intr-o zi eram cu masina prin oras si am auzit Salvarea. Apoi mi-a venit in minte o melodie. Am inregistrat-o pe telefon ca sa nu o uit."
Nonconformist si superficial
Cand a terminat liceul, Vlad era bulversat, pentru ca nu stia ce facultate sa aleaga, tocmai de aceea a ales FEAA. Ii pare bine ca informatica nu l-a dezamagit, ba chiar i-a deschis noi orizonturi. "La informatica fac lucruri interesante, n-as vrea sa fac alta facultate. Nu stiu ce sa aleg din toate lucrurile pe care le fac. Incerc sa imbin intr-un fel informatica, muzica si scrisul. Nu stiu daca reusesc". Ii place sa isi rezolve singur problemele, de aceea nu se lasa influientat nici de religie, nici de familie. Total nonconformist, Vlad se ghideaza dupa propriile reguli si nu ezita sa se autocritice atunci cand crede de cuviinta. "Cateodata sunt superficial, din cauza ca tratez lucrurile doar la suprafata. De exemplu, la facultate, mai am cate o restanta. Asta este tot un mod de a fi superficial". Vlad recunoaste ca are un defect ireparabil, este un tip cu prea multe idei.
Spontana sau ciudata?
Din Angoli(Calabria, Italia), se poate vedea in josul muntelui marea. E unita cu cerul, pare de argint. E ciudata privelistea. In partea cealalta, crestele sunt sufocate de prea mult verde. Cand sunt la munte am o senzatie stranie, imi doresc sa vad marea. Cand reusesc, senzatia revine, doar ca de data asta imi doresc sa fiu intr-o cabanuta, undeva, in vreo pustietate la 2000m alt. Asa ca am coborat din Angoli spre "marea de argint". Am parcat masina langa plaja imensa si goala. In fata un apus asa cum n-am crezut c-o sa vad vreodata, in spate munte. M-am dezbracat de pantaloni si am intrat in mare, in apa limpede, uitandu-ma la fiecare piatra pe care o calcam. Am izbucnit in ras si am alergat de-a lungul plajei. Nu stiu de unde mi-a venit cantecul acela.("Ca un ecou, ai aparut candva...ca un ecou...parte din viata mea..."). N-a durat mult apusul, dar simteam mereu uriasul verde, cum imi impungea coasta cu ochiul de intuneric.
Leia Mais…Ieri m-am nascut
Mama era in travaliu cand doctorul i-a spus ca au aparut complicatii. Pe 26 ianuarie m-am nascut, seara, pe la sapte fara noua minute. In fata la Pogor, a oprit masina. Nu intelegeam de ce nu coboara, pana cand mi-a tiuit telefonul: "Am ajuns!". Mama linistita ca m-a nascut, ca respir, si-a vazut de cei 65 de ani. Mi-a dat mana rece, i-am prins-o cu a mea, aproape inghetata. Nu stiu de ce radeau cei de pe banca din stanga.
Nu reuseam sa ii vad ochii. Mi-era teama. Viata a inceput ieri, in urma nu mai stiu nimic. Imi amintesc de mama si de el care ma privea fara sa inteleaga de ce nu m-am nascut mai devreme. Am atat de putine amintiri, doar de ieri, si din gara de azi, nu ma voi mai urca in nici un tren, nu fara tine. (27 ianuarie 2008)
miercuri, 16 aprilie 2008
Intelegi?
Nu pot sa duc lucrurile pana la capat. Stau in fata unei persoane si imi vine sa spun mii de lucruri, dar ma opresc dupa prima fraza. De ce? As vrea sa spun si sa fac exact ce simt macar o data in viata, fara sa am remuscari. Probabil, oamenii n-o sa stie niciodata ce vreau, daca nu spun, nu? In seara asta am spus, mai subtil, dar am spus...si nu a inteles, sau nu a vrut.
Leia Mais…Saruta-mi parul si taci!
Scriu...versuri. Nu stiu daca ma pricep. Imi place Stanescu. Imi "dezleg" imaginatia cand ma indragostesc. Nu se intampla des, dar e o stare durabila. Cel mai mult, am fost indragostita 4 ani. De obicei, ma indragostesc de mare, munte, visuri imposibile si de persoane cu care nu pot fi niciodata. (Ma bucur ca pe mica mea lista nu este nici un tip, student la teologie catolica;)). Anul trecut am intalnit pe cineva socant de interesant si am reinceput sa scriu. Prin "Saruta-mi parul si taci!", am creat un cadru ipotetic, pentru ce s-ar fi putut intampla. Imi lipseste tipul asta inalt cu parul lung, dar sper sa ma reindragostesc, curand, si sper sa nu fie cineva din Trappani;)). n. r. Sicilia.
Nu stiu ce esti.
Te-ai prins de gand
Ca nisipul de glezne,
Vara.
Gustam unul din celalalt,
Apa ne-a sarat pe amandoi.
Ne scurgem din mare
Pe scarile albe de timp.
Saruta-mi parul si taci!
Mi-ajunge...
Zdrobeste tot cu buza ta de jos,
Si timp, si oameni.
Ucide-ma, dar ia-ma!
Nu ma lasa sa fiu a altcuiva.
luni, 7 aprilie 2008
N-a venit primavara
Uitati-va pe geam…a venit primavara, nu?! E aprilie. Copacii infrunzesc. Ii vad, voi ii vedeti? Frunze mici cersesc un pic de soare si poate ceva caldura. Unii au inflorit. Ciresii…sunt grozavi…imi plac ciresii amarui…parca si simt gustul cireselor din dulceata. Ploua, e frig, dar tot e primavara, ca doar a venit. Au vuit televizoarele, status-urile si chiar noi ne-am spus unii altora. Dar v-ati uitat in ochii iubitului sau ai iubitei… in ochii mamelor si ai copiilor vostri? Uitati-va si apoi luati o oglinda, ca sa va vedeti pana la visuri, pana la ganduri. N-a venit primavara deloc!
Leia Mais…miercuri, 2 aprilie 2008
Ultimul fum
Fumez de vreo trei luni...asa mai mult. Ma intreb daca iti trebuie vreun motiv sa fumezi. De fapt, stiu sigur ca da. La inceput, fumam de la prietena mea. Cate un fum, doua, trei...pana mi-am cumparat primul pachet, Vogue. Subtiri, ademenitoare si cu un fum care-ti dadea impresia ca te vindeca de ceva incurabil, de un dor necunoscut poate, in prima instanta. Ma gandeam intr-o zi ca tigarile sunt naspa. Au un gust aiurea si ciudat. Chiar sunt naspa, Doamne! E ca atunci gand ma obliga mama sa gatesc peste...detest mirosul de peste crud...si, da, fumez de nevoie, nu pentru ca-mi place. Am observat, totusi, in seara asta, ca imi place ultimul fum. Cand trag ultimul fum e ca si cum as scapa de ceva apasator, simt filtrul cum se scurge printre degete. Daca as putea sa fumez doar sfarsitul unei tigari si sa traiesc doar inceputul lucrurilor, doar inceputul...
Leia Mais…De pe geam
Am o obsesie. Imi place sa ma uit pe geam. Stau ore in sir, doar gandindu-ma la nimic, cu ochii ziditi in sticla. Nu stiu de ce. E ca o chestie protectoare. Voi treceti pe dupa sticla, nu ma puteti atinge, nu ma auziti si nici nu ma puteti rani. Cred ca intr-o zi voi deschide geamul si voi sari. Dar voi pica in picioare.
Leia Mais…Fericirea nu e decat o tarfa mediocra
Chiar e. Bietii oameni care se intreaba in fiecare secunda de ce le este imposibil sa fie fericiti isi pot raspunde...nu sunt mediocri. Uite un strop de noroc pe langa nefericire. Dar de ce sa avem nevoie de o "stare" care depinde de ceilalti. Suntem la "cheremul" altora. Azi vreau sa iti dau fericire, dar nu-s sigur. Mai bine ne certam si ne uram toata viata. Oricum probabil nu este cine stie ce fericirea asta, daca unii prefera sexul in loc de...nu pot sa cred, de fapt, ba da, cred, doar ca sunt uimita in mod neplacut cand vad ca sentimentele nu fac nici cat doua minute de sex. Ce-i cu voi, oameni buni?
Leia Mais…marți, 1 aprilie 2008
De la inceput
Nu cred ca trebuie sa justific de ce vreau sa scriu. E o necesitate intrinseca si, poate, involuntara. Ca atunci cand simti prea mult si nu gasesti sau nu vrei sa gasesti alta cale ca sa te exteriorizezi. Asta sunt eu. Aleg lucrurile independent, detasat. Cred ca scrisul este singurul mod in care pot sta departe de hidoasele compromisuri. La asta se asteapta oamenii. Scrisul nu ma va obliga sa fac compromisuri, dar, prin el, ma voi compromite.
Leia Mais…
