Craciun neAdevarat!

Ma saturasem sa mi se spuna ca fac pe neinteleasa, asa ca am inceput sa fiu exagerat de toleranta, nu cu mine, ci cu tot ce ma inconjoara. Accept cu o oarecare usurinta fiecare stangacie a oamenilor sau a evenimentelor, fie ele premeditate sau neprevazute. Asa ca am acceptat si ca mi s-a schimbat viata in ultimele cinci luni, daca in bine sau in rau...habar nu am. Mi-am lasat principiile pe raft si ideile ireale pe care le aveam despre diverse trairi si am facut ce am crezut ca-i va multumi pe unii. M-am conformat, da, am jurat ca n-o sa ma conformez niciodata, dar m-am conformat atat de profund, incat nici macar nevoile biologice care mi se pareu extrem de dezgustatoare nu ma mai scarbesc. M-am desprins usor de prieteni si de familie. Ii vad rar si pentru putin timp. Banii? WTF...ii uram. De ce? Pai... sa va explic. Nu am avut niciodata cat si cand mi-au trebuit si, in primul rand, pentru ca detin monopolul in detrimentul sentimentelor. Acum ma gandesc cum sa-i fac. Ma obsedeaza ca nu sunt total independenta si ma ingrozesc ca am atata nevoie de ei.

E timpul sa va spun de Dumnezeu. Nu despre oricare dumnezeu, ci de Cel care mi-a fost prieten toata viata. Doamne, cat L-am respectat si chiar nu m-a dezamagit niciodata. V-am spus ce s-a intamplat cu prietenii (...m-am desprins usor de prieteni ... Ii vad rar si pentru putin timp...), insa sunt tot in gandurile mele, atat El, cat si restul. Craciunul m-a trimis intr-o casa straina, care ma obliga sa-mi amintesc de mirosul din bucataria mamei, mirosul cozonacului care nu i-a iesit niciodata:), si de toate maruntisurile aparent nesemnificative. Totusi le tin in buzunar, pentru ca impreuna alcatuiesc o alta "eu". Nu vreau sa anticipez nimic...stiu doar ca e Craciun, ca imi amintesc de voi cu un dor imens si ... vreau sa cred ca sunt acolo unde trebuie...