"Ma dori in piept, si-n ochi, si-n palma stanga"

Nu pot sa scriu...dar nu gasesc nici un alt mod prin care sa spun ce simt. Dupa fiecare doua cuvinte fac pauza. Ma simt rau...nu ma gandeam ca blogul va fi un pseudo-jurnal, unde sa ma confesez strainilor din viata mea.O sa fac o concesie in noaptea asta. Visez la o perioada de liniste interioara...fie ea si de cateva secunde. Am ajuns sa nu stiu ce-mi trebuie si nici ce vreau. Am o capacitate exagerata de a ma apropia de oameni, de a-i iubi. De fiecare data cand simt ca ei nu ma iubesc la fel, ma doare. ("Ma dori in piept si-n ochi, si-n palma stanga"...)Si aici sunt implicati toti oamenii din viata mea: familie, amici, prieteni, cunostinte. Ma intreb de ce nu le este tuturor usor sa iubeasca. Eu gasesc imediat lucruri bune la oameni, ii apreciez, si ii respect. Sunt fragili, abia atarna viata in ei. Am incredere de fiecare data ca, o sa ma iubeasca, ca n-o sa ma insele, n-o sa ma fure...etc...etc...Aici intra multe categorii de oameni. De la cel pe care il iubesc, la mama si la oameni pe care i-am cunoscut Duminica. Sunt confuza si ma simt singura. Costinestiul nu e deosebit daca stau toata ziua inchisa, cu un calculator in fata. Astept sa vina ei de la Iasi, poate imi va trece dorul si poate ma voi simti mai bine. Mi-am dat seama ca nu-mi mai apartin si ce am mai ramas, sunt doar ganduri. Sa imi spuna cineva cum sa fac sa iubesc asa cum vreau si cum sa fiu fericita...fara nimic altceva, fara sfaturi superficiale...Uite ca am scris un text fara inteles, care nu reprezinta nici 5% din ce am vrut sa exprim...nu pot vorbi, nu pot scrie. Dar ideea era ca vreau sa ma lasati sa va iubesc.Atat.